Mami, de ce…?

“Imi pare rau doar ca nu am terminat, as mai fi avut ataaat de multe de povestit, dar in dimineata aia ai vrut sa ne vedem mai repede decat trebuia. Cand m-a atins am crezut ca e mana ta si am inceput sa rad si sa chicotesc “mami, opreste-te, ma gadili! Mai ai rabdare putin. Te anunt eu cand sunt gata sa vin”. Imediat mi-am dat seama ca nu ai cum sa fii tu, mana ta ar fi trebuit sa fie calda si moale, nu rece si ascutita…”

Mai mult decât scriitura impresionează pozele. Despre cei predestinaţi să moară înainte de a se naşte. ATENŢIE! IMAGINI ŞOCANTE.

Vrea cineva „Simbolul pierdut”?

Update: E dată .

Acum un an cumpăram „Simbolul pierdut” mânat de nu mai ştiu ce curiozitate. Cum între timp am fost asaltat de alte şi alte cărţi care mai de care mai interesante, aproape că nici nu am apucat să o răsfoiesc şi nici nu cred că lucrul ăsta se va întâmpla prea curând, mai ales că m-a cam prins virusul cărţilor poliţiste. Aşa că sunt dispus să o dau. E ca nouă, deci ar merge şi de un cadou. Ce vreau la schimb? Aş prefera altă carte. Amănunte despre ce ofer aici.

Ilie Roşu în maratonul de la Miercurea Ciuc

Vă recomand să priviţi acest filmuleţ, care durează aproximativ 11 minute. Veţi simţi pulsul unui maratonist mai altfel, unul care aleargă 46 de kilometri cu două drapele în braţe. Nu veţi rata câteva cadre fabuloase: căruţele de pe marginea drumului, copiii care le dau apă maratoniştilor sau bătrânii care-i salută. Am mai scris despre Ilie Roşu, colonel în rezervă, aşa că nu vreau să vă plictisesc insistând. Totuşi, acest om este incredibil. Priviţi şi trageţi singuri concluziile:

Confesiuni

Ziua presei militare (23 iulie, 151 de ani de la prima apariţie a “Observatorului militar”) a trecut fără să scriu nimic. În schimb, au făcut-o tastele mele şi, după câteva discuţii aprinse în care au recurs până şi la şantaj emoţional (“Păi cum, ai putea să ne cenzurezi? Tot la noi te întorci!…”), am decis să le creez o pagină. Şi-au dat drumul la vorbă şi mi-a fost greu să le opresc. Ce a ieşit vedeţi pe pagina “Confesiunile tastelor mele”.

Ce-nseamnă pasiunea pentru ciclism

Foto: marca.com

Zilele astea este în plin rulaj Turul Franţei. Probabil că doamna din imagine este extrem de pasionată de ciclism. Şi-a luat pălărioara şi a ieşit să vadă cum îi sare lanţul lui Andy Schleck. Iar Alberto Contador, noul deţinător al tricoului galben, are susţinători din toate categoriile de vârstă:

Foto: marca.com

Interviu Radu Aldulescu

E în “Gazeta Sporturilor” de astăzi. Citiţi interviul aici. Nişte fragmente interesante:

- Ce te mai formează ca scriitor?
- Cititul. Înveţi să scrii citind şi scriind. Sînt condiţii necesare, nu şi suficiente.

- Cît lucrezi la un roman?
- Un an, doi, trei, depinde. Romanul se scrie zi de zi, cîteva ore pe zi. Ideal ar fi să te aşezi la masă şi să te scoli cînd l-ai terminat.

- De ce scrii, de fapt?
- Nu e ipocrizie, dar nu scriu nici pentru bani, nici pentru glorie. Toată bucuria se întîmplă acolo, la masa de scris.