Interviu cu scriitorul Radu Aldulescu, în “Observator cultural”.
- “E chiar o muncă fizică scrierea unui roman. În fiecare zi deschizi o uşă grea. Dacă n-ai această forţă, poţi scrie proză scurtă sau poezie, poţi face gazetărie. Romanul e o muncă de uzură.”
- “Mi-am făcut iluzii că, dacă ajung scriitor, am dat lovitura. N-am dat nici o lovitură.”
- “Pe de altă parte, un roman, oricît de bun ar fi, în momentul în care apare într-o mie de exemplare, e ca şi cum n-ar exista. Dostoievski, dacă s-ar naşte acum, ar păţi la fel, ar trece neobservat.”
- “Eu cred că memoria afectivă este foarte importantă. În fond, scrii despre lucrurile care te obsedează pînă într-atît încît ajungi să crezi că le iei şi după moarte cu tine.“
- “Prin 2005-2006, mi-a picat în mînă un roman al unui scriitor uriaş, cum noi n-am avut şi nici nu o să avem vreodată. Romanul se numeşte Animal pe moarte şi este scris de Philip Roth. Nu e o întîmplare. Lucrurile astea ţi le aranjează viaţa, ca să-ţi dai seama pe ce lume trăieşti.”
- “Lucrez la un roman. Încă n-are titlu. Vreau să-l termin anul ăsta. Romanul reia personajul din Îngerul încălecat, îl aduce în zilele noastre. E acelaşi personaj după 30 de ani.”
