Când cutia mea poştală e plină de oferte de la supermarketuri şi alte chestii din astea capitaliste care mint când spun că plătesc de zece ori diferenţa, mă gândesc ce frumos ar fi dacă în loc de pliantele acelea lucitoare şi pline de informaţii inutile, în loc de pliantele acelea doldora de pagini bune de nimic altceva decât de curăţat cartofii, aş găsi scrisori din partea editurilor: „Dragă cititorule, îţi trimitem spre degustare câte zece pagini din ultimele noastre romane. Te rugăm să le lecturezi şi să-ţi spui părerea pe forumul nostru www.imiplacesasitesc.ro sau com”. Ştiu că nu trăiesc într-o lume perfectă şi că va fi greu să prind în viaţă o astfel de situaţie, dar, cine ştie, poate… Oricum, le mulţumesc firmelor de pompe funebre care-şi strecoară fluturaşii printre cataloagele supermarketurilor. Mă umple de optimism mesajul lor: „poate viaţa asta nu e aşa cum te aşteptai, dar noi te scutim de griji în privinţa lumii de dincolo. Renaşterea SRL”.
Nov23
Superb mesaj. Oare fac undeva editurile asta? Exista vreo astfel de lume perfecta?
@Jovi
Probabil ca exista tari in care, daca esti in vreun club al unei edituri, primesti si asa ceva. Cu ceva vreme in urma, ca detinator de card RAO, primeam catalogul lor. De cand au preturi “nesimtite”, am renuntat sa mai cumpar de la ei, in afara situatiilor exceptionale.
Asa este. De la Rao mai primesc si eu din cand in cand catalogul prin Posta (chiar daca nici eu nu mai cumpar nimic de la ei), iar alte edituri au gasit cu usurinta adresa de email pentru informari si comunicate de presa.
Ma bucura insa forma “palpabila”, pe care o pot rasfoi in voie in vreun mijloc de transport.
@Jovi
Cred ca e vorba de resurse. Si aici intra nu doar banii (pentru tiparire, expediere etc.), ci si oamenii implicati intr-o munca de genul asta. E greu in perioada asta sa investesti in asa ceva. Dar putem sa visam, nu?
Ha, imi si imaginez mamaiele la primavara cu excerptul din noul volum al lui Liiceanu citind, silabisit, la coada la policlinica.
Si pe tataii din troleibuz, dimineata, citind Pynchon. Si pe liceenii emo cu poeziile lui Paunescu (sic!)
@divagatii
O batrana citind din “Luni de fiere”, de Bruckner… Hmmm, cred ca i se cam inrosesc obrajorii. Dar ce zici de un mosulica brat la brat cu “Lolita”?
Recomand pentru varsta a treia Lunile de fiere. Bivolaru propunea ceva asemanator, dar fara conotatii erotice.
Pentru el: inainte sau dupa Henry Miller?
@divagatii
In paralel
Pingback: Prin blogosfera literara (22-28 noiembrie 2010) | Filme si carti
Eu as vrea sa am cutia de scrisori plina de scrisori. Am niste prieteni in Brasov si Targu Mures. Ce frumos e cand primesc pachete de la ei. Noi ne respectam zilele de nastere, si ne trimitem pachete cu cadoul. Acum vine Craciunul…
Vreau sa ne mai scriem scrisori!
@Irina
Si sa mergi la Posta sa stai la coada pentru timbre? No way!
Yes way!
(Mama, ce pretext! Ce scuza! Dar pentru alte nimicuri, care poate nici macar nu-ti aduc bucurie, ai timp si nervi! Ha! Si-apoi plangem dupa lucrurile simple si pline de caldura si facute din suflet- cand ne deschidem mailul doldora de FWD-uri de Sarbatori- acelasi mesaj, atator oameni, zero emotie.)
@Irina
Bucuria adevarata este sa-i vizitezi pe cei dragi. Daca nu poti sa-i vizitezi, ii suni. Astea sunt doar 2 variante. Sigur ca si scrisoarea e una, dar chiar nu mai pot simti aceeasi bucurie ca in urma cu ani, cand desfacerea plicului era, intr-adevar, un gest emotionant. Cat despre emailuri sau sms-uri aniversare, sunt total impotriva lor.
Constantin, cand e ultima data cand ai deschis o scrisoare? De unde stii ca emotia n-ar mai la fel? Ai putea fi surprins… sau cine stie, poate chiar ne-am schimbat, structural, odata cu lumea asta tehnologizata…
(Scuza-mi “infoiala” de mai devreme. 
)
Ma bucur ca la final suntem de acord cu ceva.
@Irina
Sunt ani buni de cand deschid numai plicuri cu facturi.
I rest my case -_-